27 septembrie 2011

Povestea mea


articol publicat aici http://suntsanatos.ro/stil-de-viata/ramona-chivereanu-pasionata-de-raw-food.html


Ideea că am o alimentatie sănătoasa mi-a fost dată peste cap în primăvara anului trecut când am dat peste site-ul Ligiei Pop şi blogul lui Mimi Walter. Până atunci mâncam carne mai rar (cam de 2 ori pe săptămână, în special pui şi peşte), evitam cât de mult prăjelile, tot timpul citeam etichetele produselor să văd valabilitatea şi ingredientele. Starea mea de sănătate nu era tocmai bună, dar nici nu aveam boli grave:
· Eram foarte sensibilă la frig şi răceam destul de des.
· Aveam mereu căderi de calciu deşi am luat pastile cu Ca şi Vit D ani de zile şi am consumat lactate în cantităţi mari.
· Am avut hipotensiune care se manifesta prin dureri mari în ceafă, ameţeli, stări de leşin.
· Insomnie
· Constipaţie
· Dureri de cap
· Am avut tot timpul dureri menstruale groaznice, am fost luată şi cu salvarea de la liceu din acest motiv, mi se făceau calmante injectabile ce aveau efect 1-2 ore după care durerile reveneau. O rudă mi-a zis ca ea nici când a născut nu a avut dureri aşa de mari cum aveam eu lunar. Pe la 20 de ani, un medic mi-a recomandat anticoncepţionale, care într-adevăr m-au ajutat mult, durerile s-au redus considerabil. Dar ştiam ca acestea îmi vor face rău pe termen lung, aşa că mai făceam pauze de cîteva luni, dar cum nu mai luam pastilele cum reveneau durerile acelea chinuitoare.
Din aprilie şi până în iunie 2010 am tot citit despre raw food, am văzut filme şi eram tot mai curioasă şi mai atrasă către asta. La jumătatea lunii iunie m-am hotărât să nu mai mananc carne şi să adaug cât mai multă hrană crudă în alimentaţie. Vreo 2-3 luni nu am mâncat, dar apoi am început să poftesc tare, tare ciorbă de burtă, nimic altceva care conţinea carne (culmea e că înainte nu îmi plăcea) aşa că am mâncat-o cam o dată pe lună, mi-am satisfacut pofta şi apoi pur şi simplu nu mi-a mai trebuit. Din martie 2011 nu am mai mâncat deloc carne, toată vara am mers la grătare cu prietenii şi nu mi-a făcut deloc cu ochiul, chiar mi-e greaţă de la miros, mai ales de la cel de peşte. La ouă am renunţat treptat anul trecut. Lactatele mi-au plăcut mereu şi nu mi-am propus să renunţ la ele, dar a venit totul de la sine, am început să le mănânc din ce în ce mai rar, acum foarte rar aş putea zice, în pizza vegetariană sau ciocolată. Procentul de hrană vie a crescut treptat şi el, acum e între 90 % şi 100%. Vreau să subliniez ca nu mă abţin de la nimic, dacă poftesc ceva mănânc, dar poftele mi s-au schimbat foarte mult. Eram dependentă de dulciuri, dacă nu măncam ceva dulce mi se făcea rău; acum trece şi o săptămână fără să mănânc un desert şi atunci când îl prepar nu e foarte dulce; în schimb mananc fructe aproape zilnic. Îngheţată aş fi mâncat zilnic, acum nu mai cumpăr din comerţ şi îmi fac singură din fructe. Hrana vie nu e o dietă, ci un stil de viaţă.
Dupa 15 luni de hrană vie, toate problemele de sănătate enumerate mai sus au dispărut, celulita la fel şi ea, dorm foarte bine, am energie, dacă mai racesc e o formă foarte uşoară care se vindecă cu o limonadă cu ghimbir. Din martie 2011 am renunţat la anticoncepţionale şi menstruatia e ok , în prima zi am dureri mari dar ţin câteva minute şi apoi sunt suportabile. Hrana vie nu a adus în viaţa mea doar schimbări la nivel fizic, ci şi o claritate a minţii, o gândire pozitivă, sunt mult mai deschisă către nou, mai curajoasă, mai încrezătoare. Luna viitoare împlinesc 29 de ani, dar eu mă simt mai bine şi mai frumoasă ca la 17 ani, mă bucur de viaţă, sunt sănătoasă şi fericită.
De când mi-am schimbat alimentaţia am auzit foarte multe de la cei din jur, că mă voi îmbolnăvi dacă continui aşa, că am înnebunit, că de murit tot o să mor şi eu ca ceilalţi si multe glume pe tema asta, dar le ignor complet, atâta timp cât eu mă simt bine, nu mă interesează ce spun alţii.
Fiecare este responsabil pentru propria viaţă, pentru alegerile pe care le face, eu nu încerc să conving pe nimeni, doar că eu am ales… şi am ales să fiu sănătoasă.
Pentru cei care se întreabă ce mănânc, am notat câteva zile tot ce am mâncat şi am postat aici http://rawmona.blogspot.com/search/label/Meniu.
Recunosc ca am de lucrat la parea cu mişcarea căci nu îmi place să merg la sală, dar fac acasă diverse exerciţii urmărind filmuleţe de pe youtube, merg pe jos, fac yoga, dansez (pornesc muzica şi dansez singură în casă).
Cineva zicea “ să nu pui pe piele ceea ce nu ai mânca” şi încerc să aplic şi eu asta. Mă spăl cu săpunuri din uleiuri vegetale realizate prin metoda la rece; ca şi cremă de faţă şi corp folosesc unt de cacao, de shea, de cocos, ulei de măsline; mă demachiez cu ulei de masline; ca şi scrub folosesc mălai; de aproape un an de zile spăl rufele cu nuci de săpun; detergenţii pentru vase şi curăţenie sunt bio.
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea.

3 comentarii:

  1. Draga Ramona,
    Minunat ai scris, dupa parerea mea experientele personale sunt mai valoroase si mai folositoare ca 10 studii stiintifice! Te imbratisez cu mare drag si-ti doresc multa sanatate si numai bine!
    Mimi

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc mult Mimi, la fel iţi doresc şi ţie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa cum si blog-ul Corinei te impulsioneaza sa mananci mai mult crud,la fel si povestea stilului tau de viata e graitoare.Pentru ca putem lua zilnic suplimente cu pumnul insa in cele din urma suntem exact ceea ce mancam.Momentan alimentatia mea este una de 70-80% raw dar vreau mai mult si pe masura ce mi-am modificat alimentatia totul a inceput sa se schimbe.Poate facem un targ raw si aici la Brasov!Toate cele bune!
    Cu mult drag,
    Ruxandra

    RăspundețiȘtergere

Gofre de post din hrișcă și spanac

Gătesc de foarte mulți ani cu hrișcă. Am testat de-a lungul timpului multe rețete cu acest ingredient. Cea de azi a apărut din dorința de gă...